21 ian. Dezinfectarea – scurta istorie
Istoria curatarii si dezinfectarii este o poveste fascinanta care dateaza de mii de ani in urma.
Ce sunt dezinfectantii?
Raspunsul poate fi dat prin definitia formulata in ultimele secole: un dezinfectant este o substanta sau un produs antimicrobian care, aplicat pe o suprafata, are ca scop distrugerea microorganismelor daunatoare, fara a provoca daune organismului infestat sau mediului.
Evident in perceptia oamenilor secolului XXI aceasta definitie este corecta, ne gandim mai ales la substante chimice in acest proces. Insa procesele dezinfectiei nu sunt inventiile zilelor noastre. Odata cu progresul omenirii a aparut necesitatea curatarii, a intretinerii spatiului inconjurator, astfel au fost inventate ustensile, obiecte si diferite materiale in a atinge scopul.
De cand?
Este cert ca egiptenii foloseau vinul sau otetul pentru a curata, iar in China antica erau deja cunoscute alte materiale pentru acest scop.
Au trecut secolele si au fost folosite diverse substante chimice pentru curatare. De exemplu, in Odiseea, Homer a scris ca Ulise dupa ce si-a invins rivalul, a cerut arderea sulfului in casa pentru a detoxifica si purifica spatiul. Mercurul a fost, de asemenea, utilizat pentru curatare si ca agent de protectie pentru suprafete, in multe culturi.
Cum?
In Antichitate atat de putin se stia despre bacterii si alte microorganisme ca se credea ca, atunci cand un om se inbolnavea avea ceva malefic in el, iar substanta “chimica” ce era folosita pentru distrugerea acestui ”rau” (bacterii, microorganisme) functioneaza doar daca scoate fum sau abur.
Cu toate acestea, odata cu descoperirea microorganismelor de catre Antonie Van Leuwenhook in 1675 si constientizarea ca substantele acidice ucid unele dintre aceste microorganisme, oamenii de stiinta au inceput sa-si dea seama ca aceste organisme nevazute pot sa provoace boli si, la randul lor, substantele chimice ar putea ucide aceste organisme, fara a se vedea cu ochiul liber. Aceasta a deschis usa cercetarilor in utilizarea substantelor chimice pentru a elimina microorganismele, de pe diverse tipuri de suprafete.
Metode de dezinfectare
Ca urmare a utilizarii din ce in ce mai des de-a lungul timpului, dezinfectantii pot fi categorizati si prin modul de utilizare al lor: fizic, chimic si biologic.
Dezinfectarea prin metode fizice
Aceasta metoda este caracterizata prin folosirea temperaturii si a actiunii mecanice in procesul de curatare.
Fierberea
Inca din antichitate era cunoscuta metoda dezinfectarii cu apa clocotita, sau fierberea apei pentru a deveni potabila. Eficienta acestor metode a fost dovedit stiintific in 1776 de Spalanzani, care a demonstrat ca este imposibila „regenerarea spontana” a microorganismelor dupa ce fluidul a fost fiert timp de o ora.
Fumul
O alta metoda era “tratamentul” cu fum, ostasii intorsi din batalie erau obligati la dezinfectarea hainelor, agatand-ule deasupra focului. Insa aceasta metoda nu era ceva nou in secolul XVIII, documentele atesta ca in anul 429 i.Hr., a fost recomandata de Hipocrate pentru controlul unei epidemii care a afectat animalele si oamenii din Atena.
Filtrarea
Metoda simpla de filtrare a lichidelor poate fi considerata si ea “dezinfectie”, de la folosirea panzei pana la filtrarea lichidului prin nisip si carbune.
Razele solare, UV
O alta metoda de dezinfectare fizica folosita in desert, era expunerea hainelor la soare, astfel caldura si razele solare ultraviolete le dezinfectau.
Dezinfectare cu agenti chimici – cea mai raspandita si cunoscuta metoda
Sulful
Originile dezinfectarii cu sulful nu se cunosc. O veche referire la dezinfectarea spatiilor cu un produs chimic pare sa fie din 800 i.Hr., scrisa de Homer (arderea sulfului), iar in India, Susruta (in secolul al IV-lea d.Hr.), in cartea sa Susruta-tantra, a subliniat importanta folosirii sulfului in incaperile in care urmau sa aiba loc operatii chirurgicale. In Europa, in timpul epidemiilor de ciuma din Evul Mediu, sulful era recomandat pentru dezinfectarea spatiilor si obiectelor contaminate.
Mercurul
Compusii din mercur, precum si cei ai sulfului, au fost folositi in antichitate ca dezinfectanti si ca vopsea de protectie in China, India, Egipt si Europa. Acesti compusi au fost dezvoltati de arabi, de unde s-a raspandit in toata Europa. Mercurul a fost utilizat timp indelungat, documentele atesta aplicarea lui in combaterea sifilisului in Italia in 1429. In urmatoarele secole mercurul a fost folosit in toata Europa, fara a tine cont de caracteristicile nocive ale acestuia.
Cuprul
Inca din cele mai vechi timpuri, marinarii au obsevat faptul ca algele si ciupercile nu cresc pe corpurile barcilor invelite in cupru. Cuprul a devenit pe parcursul secolelor cel mai cautat dezinfectant in domenii precum viticultura (curatarea butoaielor si ale echipamentelor), agricultura, si ulterior, in bucataria nobilimii, prin produse de uz general, cani, farfurii, oale, etc.
Produse alcaline
Produsele alcaline erau folosite inca din antichitate, iar termenul ‘alcali’ are la baza cuvantul arab al-quali, semnificand soda. Cele mai vechi astfel de preparate au fost probabil derivate din var. Efectul extrem de vizibil al sodiului asupra materiei organice si urmele albe lasate de var (permitand o verificare simpla) a motivat probabil utilizarea substantelor ca dezinfectanti inca din timpuri indepartate.
In timpul epidemiilor de ciuma au existat chiar decrete care-i obligau pe oameni sa foloseasca substante dezinfectante (in special varul) in grajduri, pentru a spala fantanile, recipientele folosite, aplicare pe lemn si pe peretii caselor.
Acidul
Actiunea coroziva a acizilor puternici asupra substantelor dure (piatra, metal etc.) si actiunea conservatoare a acizilor organici (otet) asupra fructelor si legumelor probabil au determinat imbalsamatorii, medicii si veterinarii, sa utilizeze acizi ca dezinfectanti. Vechii egipteni (circa 3000 i.Hr.) foloseau vin de palmier si otet pentru pregatirea trupurilor pentru vesnicie.
In secolul I d.Hr., Celsus a recomandat utilizarea otetului pentru dezinfectarea ranilor, au fost gasite scrisori din 1485 cu descrierea procesului de curatare cu acest lichid. In 1625 Francis Bacon a recomandat dezinfectarea apei potabile cu cantitati mici de ulei de vitriol (acid sulfuric) pentru a o pastra proaspata.
Odata cu descoprirea microscopului au fost dovedite stiintific caracteristicile dezinfectante ale acizilor.
Alcoolul
La urma a ramas cel mai raspandit agent de dezinfectie, alcoolul. Nu este cunoscuta originea alcoolului, probabil ca a fost descoperit “accidental” si folosit fara a se cunoaste caracteristicile lui. In cele mai vechi timpuri, alcoolul era vazut ca un ingredient medicinal important si ca o parte esentiala a dietei. In afara de efectul relaxant pe care alcoolul o are asupra corpului și minții, este un antiseptic, iar in doze mai mari are efecte anestezice. A fost dovedit ca in combinatie cu plante medicinale, alcoolul creeaza un medicament mult mai eficient, acest aspect fiind cunoscut si de civilizatiile antice si folosite de mii de ani.
Dezinfectarea biologica
Dezinfectarea biologica nu poate fi despartita de cea chimica si/sau fizica, numai impreuna au efect in procesul de dezinfectie. In unele culturi, diferite plante, trecute printr-un proces de descompunere, impreuna cu alte substante erau folosite la tratarea (dezinfectarea) anumitor rani, obiecte, suprafete etc. Plantele medicinale sunt folosite si in zilele noastre pentru efectul lor antiseptic si dezinfectant.
Eficienta si responsabilitate
Astazi, exista multe tipuri de dezinfectanti care pot fi folositi in siguranta. Cu toate acestea, intotdeauna un lucru trebuie luat in seama la utilizarea lor adecvata: un dezinfectant poate fi extrem de eficient in reducerea numarului de germeni sau eliminarea definitiva a acestora, insa poate fi foarte daunator si degradant pentru suprafata. Din acest motiv substantele folosite ca dezinfectanti trebuiesc atent alese in conformitate cu proprietatile suprafetei, domeniu (alimentar, medical, industrial etc.).
Solutiile tip uz casnic sunt vandute in magazine ca si gata de folosire, contin putine elemente agresive, insa produsele profesionale in cea mai mare parte a cazurilor, trebuiesc diluate si folosite cu responsabilitate.
